“Uniunea de Șist” cuprinde țări precum
Ucraina, Polonia, Republica Moldova, Lituania, Letonia, Estonia, Marea
Britanie și, ultima intrată, România. Potrivit experților europeni,
cantitatea posibila a producției de gaze de șist
în UE în 2030 va fi de 15 până la 40 de miliarde de metri cubi pe an,
dar aceste cantități reprezintă circa 3-5% din importurile anuale de
gaze naturale obținute prin metoda clasică.
“Este o nouă bulă cu potențial financiar care va crește în Europa”,
crede prof. Wendy Lee, de la Universitatea Bloomsburg din Pennsylvania.
Miza gazelor de șist
În acest context, experții economicii de
la glob și-au pus problema mizei explorării și exploatării gazelor de
șist. Analiștii americani cred că proiectul gazelor de șist este deja
condamnat, singura explicație a insistenței dezvoltării acestuia în
unele țări din Europa fiind strict de natură geopolitică.
Motivul reducerii dependenței față de
gazele rusești este doar o scuză. În fapt, comisarul european pentru
Energie, Gunther Oettinger, aprecia că proiectul gazele de șist ar putea
reprezenta un instrument util în negocierile cu Gazprom pentru a obține
preturi mai bune în Uniunea Europeană, după cum notează Income Magazine.
Prețurile mai mici la facturi, locurile
de muncă și investițiile – mituri. Profesorul Wendy Lee a adăugat că
țările care vor să producă gaze de șist trebuie să se aștepte la urmări
similare celor din SUA: un boom de scurtă durată care va duce la crearea
de noi locuri de muncă. Ulterior, un mediu distrus și o infrastructură
la pământ. Mai mult, în România, tendința economică este de consolidare
a creșterii prețului, nu de ieftinire. Fapt ce poate fi interpretat
asemănător energiei verzi – cetățenii vor plăti din buzunarul lor
costurile de producție.
Tehnologie scumpă, profit mic
În România, costul de producție al
gazelor este de 125-135 dolari la o mie de metri cubi. Fracturarea
hidraulică presupune costuri foarte mari. Experții economici se întreabă
cum va scoate Chevron gaze de șist la un cost competitiv cu cel al
extracției de gaze naturale prin metoda tradițională.
Pentru a exemplica în cifre, în 2012, în
SUA s-au realizat foraje de 42 de miliarde de dolari. Profitul
companiilor de exploatare a gazelor de șist a fost de doar 32 de
miliarde de dolari, deci pierderi de 10 miliarde de dolari.
dcnews.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu