Ce impact are liberalizarea în factura la gaze

România și-a luat angajamentul în fața instituțiilor financiare internaționale să liberalizeze prețul gazelor pentru populație și pentru consumatorii noncasnici. Primul pas a fost deja făcut
Prețul gazelor destinate consumatorilor industriali a crescut de câteva ori anul acesta, potrivit calendarului de liberalizare a pieței asumat prin acordul cu Fondul Monetar Internațional. Dereglementarea totală a prețului se va realiza până la 1 octombrie 2014 pentru clienții noncasnici și până la 1 octombrie 2018 pentru clienții casnici.
Teoretic, liberalizarea va conduce la o scumpire cu peste 60% a gazului, în următorii patru–cinci ani. Această temă a stârnit unele discuții pro sau contra printre cunoscători, existând chiar, la un moment dat, o solicitare din partea Guvernului de a amâna cu şase luni calendarul de liberalizare a preţurilor. Cerere respinsă, de altfel, de Comisia Europeană. „Este o solicitare ilegală. Legea energiei spune că există două situații în care se poate amâna liberalizarea: o chestiune existentă în directivă, situație majoră de criză, amenințare majoră pentru siguranța aprovizionării și o chestiune acceptată pentru noi, situație în care cresc brusc prețurile de import și ANRE amână calendarul cu cel mult șase luni“, punctează, pe scurt, Otilia Nuțu, specialist în probleme energetice al Expert Forum.
Altfel, aceasta consideră că există posibilitatea ca liberalizarea să se realizeze cu costuri minime pentru consumatorii casnici. De pildă, ideea cu „supraimpozitarea veniturilor din liberalizare“ era tocmai ca să se creeze niște sume suplimentare la buget prin care statul să fi plătit o parte din factură unei categorii de consumatori. „S-ar fi putut proteja chiar și 90% din consumatorii casnici de gaze. Aceștia vor fi mai afectați de creșterea prețurilor decât în cazul energiei electrice, unde prețul este mult mai aproape de nivelul de piață“, explică ea.

75% din consumul de gaze, producţie internă
Acum, România îşi asigură, în medie, 75% din consumul de gaze din producţia internă, iar restul de 25% reprezintă importuri din Rusia. Însă populaţia şi termocentralele utilizează gaze de import doar în proporţie de aproximativ 5%. Preţul gazelor de import a ajuns, în această perioadă, la circa 400 de dolari pe mia de metri cubi, în timp ce gazele de producţie internă sunt de două ori mai ieftine, potrivit preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Bineînțeles, liberalizarea, care se va finaliza în 2018, va schimba radical piața. „Vom avea concurență între Petrom, Romgaz, Gazprom și hub-ul de gaze de la Baum­garten. În plus, ce se mai concesionează până atunci și ce se mai descoperă în Marea Neagră“, detaliază Nuțu. Dar până atunci aceasta crede că anul viitor am putea asista la „tentative de blocare a reformei pieței gazului din partea unor mari consumatori“ și la reacții dure din partea Comisiei, dacă România „o ia pe această cale“.
„Liberalizarea prețurilor este normal să se realizeze la un moment dat“, spune și Lucian Isar, fost ministru delegat pentru mediul de afaceri. Însă, potrivit lui, economia României nu este pregătită pentru o asemenea mișcare și nu va fi nici peste șase luni. „Liberalizarea este treptată tocmai pentru a înlesni acomodarea“, conchide el. _

Câteva repere

• La 1 iulie 2013, preţul final al gazelor a crescut cu 8% pentru consumatorii casnici şi cu 3% pentru cei industriali;La 1 octombrie, prețul a crescut cu 1% pentru consumatorii casnici și cu 2% pentru cei industriali;
• În 2014, va fi o majorare cumulată de 10% la consumatorii casnici, de 2% la 1 ianuarie, 2% la 1 aprilie, 3% la 1 iulie şi încă 3% la 1 octombrie;
• În perioada 2015-2018, scumpirea va fi de 12% pe an, în patru etape anuale, la începutul fiecărui trimestru;
• Din 1 ianuarie 2019, doar consumatorii vulnerabili vor mai plăti preţuri reglementate, stabilite de ANRE, restul consumatorilor urmând să negocieze preţul direct cu furnizorii.

capital.ro